InfoPagina pe Retezat

09 Octombrie 2009 – povestea incepe.

Interesantă zi… mai ales noaptea la plecare când Ovidiu nu a sesizat că a ieșit Frishka (pisicuța mea)  din mașină și a fugit; apoi când am revenit să o căutăm, împreună cu Sami, evenimentul s-a produs… Sami a rămas cu sechele când, căutând-o pe Frishka, a vazut cum o mașină cum a călcat o pisică pe stradă, în faţa lui, apoi a venit un autobuz și a făcut-o carpetă (știu, știu, acum câțiva mă “iubesc”).

Frishka era într-o groapă, sub o țiavă, speriată. Este ok acum. Miaună, mănâncă, …ă și doarme ca de obicei.

Traseu… Brașov -> Simeria -> Deva -> Hațeg -> Ohaba de sub piatră -> Pietrele -> …

De la Brașov am pornit în mașina cu Ovidiu Luchian si Samuel Ștefănescu. Trebuia sa fim 2 mașini care să ajungă în Deva în același timp, dar Bogdan Chelu împreună cu  Andreea Voinic și Luana Sandache, au deviat trist de la traseu ajungând prin Târgu Mureș. Prtea bună este ca au fost nevoiți să treacă prin Alba Iulia, de unde au luat-o pe Petruța Căpîlnean, care nu ar mai fi avut cu ce sa ajungă la timp în Deva.

10 Octombrie 2009

În Deva ne-am înâlnit cu iubita mea, Valentina Savu, cu Cristian Popa, Adrian Ursoniu, Roxana Danciu, Dan Dușa, Ionuț Miculescu, Orianda Binţinţan, Călin Donca-Oncioiu, Ovidiu Rusu, Sonia Ungureanu, Iulian Saviuc, Iulian Tînjală, Lucian Mărginean, Loredana Simion, Angela Aciobăniţei, Iulia Mardare, Giani Nica, Cătălin Amariei şi Alexandra Aşchioapei, unii venind de la Iași, alții Cluj, Brașov, Arad și Timișoara şi am pornit cu 4 maşini + un vagon de tren spre Ohaba de sub piatră.

În Ohaba de sub piatră (da, aşa se numeşte satul) ne-am întregit cu Iuoăn Jernovoi, Oana Buzatu, Liviu Udrea, Claudiu Vasiluţă, Adriana Flita care au venit din Craiova și Turceni. 31 în total.

E31.

Din Ohaba de sub piatră am pornit spre munte. Unii la trap, alţii în maşini, care cum; asta până am ajuns la baza parcului de unde nu mai aveam voie să urcăm cu mașinile.

După un set de poze în tricourile specifice proiectului InfoPagina iubește natura, am luat fiecare în spate și-n față rucsaci și bagaje și am început să urcăm voioși. Pe la 15% din drum a trecut mașina de salvamont și oameni buni fiind au acceptat să ne ajute cu urcatul bagajelor până mai sus (cam la jumate din drumul până la Pietrele). Până la Pietrele nimic palpitant; urcat, bagaje grele, popasuri, rucsaci rupți și reîmbinați. Totul era în grafic.

Ajunși la Pietrele am campat. Ne-am bucurat de razele de soare care-s parcă mai placute la munte. Seara, la foc, am facut fiecare cunoștiință cu ceilalți; am vorbit puțin (sau mai mult) fiecare din noi despre cine suntem și de unde, realizări și scopuri. Minunată echipă.

11 Octombrie 2009

A 2-a zi, dis de dimineață, sport în natura. Soarele ne încânta și el cu razele lui. Apoi am mâncat, ne-am relaxat puțin și am dat start curățării pădurii. Toți 31 am adunat aproape 1.5 – 2 tone de gunoaie din pădure și puțin de pe malul râului; și mai era, destul; păcat de parc.

Întorși la foc, am mâncat, una alta și ne-am refugiat în cort din cauza stropilor – alții au rămas afară și ne-au încântat cu bancri și râsete.

12 Octombrie 2009

După ce am constatat căci cortul nu a fost prins bine și din acest motiv s-a udat ușor, am decis ca la următoarea campare să-l ancorăm bine. Zis și făcut, la următoarea campare era ancorat zdravăn; vai ce bine, altfel…

După ce am strans tabăra, am dus gunoaiele la tractor să fie transportate la baza parcului și am mâncat, am pornit toți cei 31 spre vârful Retezat. Traseul a fost de la Pietrele, pe lângă cabane, printr-o pădure frumoasă, plină de mușchi și ciupercuțe colorate (trebuie să învăț care sunt comestibile), prin valea Stănișoara, peste ape și dealuri, până la baza vârfului Retezat, unde am campat într-un loc înconjurți de jnepeniș (norocul nostru). Am mâncat merișoare și afine, ne-am facut negrii pe mâini și buze (limbă și dinți). A fost minunat.

În ciuda vântului puternic, am ridicat corturile, am luat pietre (fiind din abundență) și am facut locul pentru foc, am colectat lemne și ne-am pus în jurul focului. După ce am discutat proiectele care urmează și cum va continua totul, excursiile în care vom merge și tot, ne-am refugiat toți în corturi pentru că a început să picure ușor.

Aventura începe.

De la picuri ușori a început să plouă torențial și vântul să sufle puternic. Trăiască jnepenișul și Ion care a ancorat bine cortul. Totuși, din cauza vântului puternic, ancorele din spate au cedat, dar spre fericirea noastră vântul și ploaia băteau din față.

13 Octombrie 2009

Spre dimineață, când am văzut că ploaia nu se oprește și am constatat că două corturi erau ușor lacuri, iar restul aveau urme mici de râu, am decis să plecăm spre cabane. Cu ploaia din spate, peste jnepenișul ud și iarba lioarcă, peste pietrele care erau capcane vii când le călcai, ude fiind.

Cred ca mi-am stors șosetele de vreo 5 ori, până când am ajuns la concluzia ca nu are rost, deoarece oricum m-aș fi udat în urmatoarea secundă.

Peisajul era superb, nori gri deasupra, picuri mari, apele ieșite peste câmp, afine din beljug, râuri curgând de pe crestele munților și 31 de noi mergând spre Pietrele. Superb.

La momentul T diferit de T0, după ce am trecut de vreo 3 ori printr-un râu, mergând spre Refugiul Gențiana (noi ne știind acest lucru, doar Călin), dar fiind pe teren accidentat, Bogdan a ajuns la concluzia că trebuie să trecem, din nou, râul (care în această parte a povestii este foarte învolburat) pentru a ajunge pe drumul pe care am venit inițial (drum pe care l-am ocolit deoarece este plin de pietre și ape).

Coborâți la râu, Bogdan a găsit un loc unde era mai omenesc (oarecum) sa putem trece. Am aruncat cu toți bagajele pe partea cealaltă, mai puțin Ovidiu care i-a aruncat greșit bagajul Soniei, iar acum râul are 2 telefoane, bani, haine și multe altele + o geantă bună; am trecut, unii cu mai mult curaj, alții cu mai puțin. Livu a facut cascadorii pe la fundul apei, dar este perfect sănătos, deoarece are o alimentație perfectă. Până la următorul eveniment nimic deosebit, cateva căzături, pietre ude, apă, jnepeniș, pădure, alea alea.

Al doilea eveniment major a fost, din nou cu Sonia, când a trecut peste un podeț, peste râu și a alunecat, căzând până la gât în apă, cu greu ținându-se de podeț. Am sărit împreună cu Ovidu (doar noi mai fiind acolo) și am scos-o din apă.

Dacă am fi fost filmați din elicopter am fi arătat ca cei din emisiunile cu aventuri prin locuri pustii.

OK. Ajunși la cabane, prima ninsoare, am negociat cu o “drăguță” doamnă. Am închiriat 2 camere de 3 persoane (cică pentru fete) și am dormit cu toți în ele. Am mâncat o ciorbică de cartofi superbă, făcută de doamna “drăguță” (măcar atât). Tipa ne-a explicat că nu avem VOIE să mutăm paturile prin cameră, că alea alea… rrrright! Cum vrei să stai 30 în 2 camere de 3 persoane? Deci, rearanjări, logic.

Lemne pe foc, uscat de haine. Minunat. Nu îmi aduc aminte să fi stat cu alți 18 băieți într-o cameră atât de mică; noroc că-i cunoșteam, cât de cât, pe majoritatea, atfel… “Like a pervert” (DOC)

La masă am aflat ca Iulia a cazut și ea în râu până la brâu + alte evenimente cu băieții. Am sa pun și poze când le primesc.

14 Octombrie 2009

După ce am mâncat, a venit din greșală “zâna” în control, cu întăriri, fică-sa cred, altă arătare interesantă. Cu o falcă-n cer și una-n zăpadă (a nins peste noapte), văzând că am redecorat coliba (camera băieților nu am reușit să o rearanjăm), ne-a scos afară amenințându-ne cu jandarmeria montană (ahahahhahahaa, marș mă).

Pe ninsoare am coborât spre mașini și am plecat. Unii la Iași, alții la Deva, alții la Brașov și București pentru conferința Salve Finance.

Din punctul meu de vedere ieșirea a fost MAGIFICĂ. Aer curat, apă minunată, peisaj superb, companie placută și am putut să fiu din nou cu Valentina. Hihi.

O aventură care o recomand la toți care vor să urce pe munte și vor să înfrunte natura. Recomandări: echipament adecvat. Am să mă pun să caut un cort bun de iarnă și unul vară, care să reziste la ploaie și ninsoare; face toți banii.